You'd teach me of honest things, Things that were daring, things that were clean. I hid my soiled hands behind my back. Somewhere along the line, I must've got Off track with you.
Life in mono: Jon.Bon.Jovi: "Ieri tot stateam si cugetam eu daca sa merg la concert au ba...pana la urma poate dintr-un efect de turma asezonat cu o doza de r..."
Ieri tot stateam si cugetam eu daca sa merg la concert au ba...pana la urma poate dintr-un efect de turma asezonat cu o doza de reminiscente adolescentine si oarece curiozitate, m-am decis sa merg sa-l vad pe Jon. Ca un om care ia decizii in ultima clipa evident nu am avut bilet si nici nu m-am agitat sa fac rost :)). Dar se pare ca se gandeste cineva intotdeauna si la astia ametitii.
In timp ce incercam sa fiu zen stand intr-o mare de oameni care astepta sa treaca de primele porti, imi zice un prieten cum ca ar exista o casa de bilete, invizibila de la inaltimea mea de 1m si-o lingura. Incerc sa-mi fac curaj si incep politicos sa rog oamenii din jurul meu sa imi faca loc..dupa lupte seculare am reusit sa ajung la ghereta pe care scria cu litere de-o schioapa "Casa de bilete". Mi-am achizitionat bilet si m-am regrupat in turma. Aveai senzatia ca esti o vaca intr-o cireada, mergeai oricum dintr-o inertie in directia in care se misca masa si caldura era de-a dreptul insuportabila la un moment dat. Trecem de prima poarta, urmeaza body-check-ul. Din randuri putem concluziona ca au venit mult mai multe reprezentante ale sexului frumos la concert. La domni era destul de liber, cel putin cand am intrat eu.
Doamna de la control ne cere sa ne deschidem gentile, ne pune gratios mainile pe fund si ne da drumul sa mergem mai departe. Daca am trecut si de asta am rasuflat usurata...nu pentru mult timp, ne luam in freza alta coada...la jetoane...si nu nu erau pacanele, erau jetoane de sucuri, bere si alte treburi de-ale gurii. Scapam si de coada de la jetoane, ne asezam pasnici la coada de suc si bere.
Cred ca e singurul concert care a inceput la ora anuntata. La 8 fix au aparut pe scena si au inceput in forta.
Au trecut printr-o sumedenie de piese de la You give love a bad name la Bad medicine, It's my life, Wanted dead or alive, Livin on a prayer, Bed of roses si la bis ne-au cantat Always. Au fost 3 ore de cantece care sa-ti aduca aminte de banchetele de la scoala, de serile pierdute pe afara ascultand radio, de saruturi si imbratisari sau iubiri pierdute, celor mai sentimentali dintre noi.
A fost un concert la care chiar nu-mi pare rau ca am mers, pana la urma caldura devine suportabila cand ai o mare de oameni in jurul tau care aplauda sincron si canta vers cu vers :)
*disclaimer: pozele nu-mi apartin, sursa este hotnews
Life in mono: Unfaithfully yours: "Dear Karen, If you're reading this, it means I actually worked up the courage to mail it, so good for me. You don't know me very well, ..."
life in mono is about the sensitivity to ephemera, that's where mono no aware steps in...and the awareness of impermanence. our memories and thoughts are the ones that remain...so i'll try to sum up the million of ideas that run through my head...combined with fractions of life that passed through my lens.
Mcsa-5875 Printable Form 2024
-
Are you looking for a convenient and efficient way to keep track of your
medical expenses? The MCSA-5875 Printable Form 2024 might be just what you
need....
Viata pe-un picior de Delta
-
Intrii in Delta Vacarestiului ca intr-un loc interzis, astepti parca sa se
strige la tine din toate partile ca nu ai voie, dar nu se aude nimic. E o
mare ...
alinciortea.ro
-
For whoever is still following me here, I've completely moved to my (new)
website. The blog is also there.
You will be automatically redirected to the new w...
TheSartorialist.com RSS Feed
-
Hi guys,
Thanks so much for the feedback. It’s been great seeing the response and
really hearing about how people use the site.
One thing we’ve been getti...