Nu obiecte, doar momente

N-am nevoie de bluza aia, poti s-o pastrezi. Cercelul arata mai bine in urechea ta oricum.
Mie sa-mi lasi diminetile si gura aia de cafea bauta din cana ta. Si zambetul tau inainte sa te trezesti si privirea buimaca cu care ma conduci la usa si ma saruti...si imbratisarile...si dorul.
Nu vreau obiecte, ma lepad de toate, vreau doar clipe, clipe de fericire pura. Clipe in care timpul se opreste, in care restul nu exista, clipe in care esti tu...fara sa te-ascunzi dupa masca asta de bine impenetrabila.
Stiu ca e greau sa ramai normal intr-o lume de nebuni...dar se poate, daca privesti nepatimas.
Eu nu-l dau pe azi pentru maine.

Normalitatea e un lux

pe care din ce in ce mai putini il constientizeaza...
Ne-am robotizat, instrainat, inrait....
Stim pretul pentru orice rahat, dar valoarea s-a pierdut undeva departe.
Sinceritate? Te-ntreb ce-i aia? Cine mai are o sinceritate debordanta in ziua de azi?
Ar trebui sa existe acolo ca un dus rece...ca o palma atunci cand o iei pe aratura.
Esti penibil daca spui ce simti....
Dupa mintea mea penibil n-ar trebui sa existe, ca de n-ar fi am fi mult mai sinceri, ne-am minti mai putin pe noi si pe restul care ne-nconjoara. Ne-am lua mai putin in serios si-am rade de noi asa cum ar trebui sa facem.
Sa poti sa spui ce-ti trece prin minte fara sa-ti faci inainte nspe milioane de griji ce-o sa zica lumea, ce-o sa zica el si sa ajungi sa scazi chiar si in ochii tai pana la urma.
Cine-si mai respecta cuvantul dat te-ntreb? Pentru cati mai are valoare asa ceva?
Mai suntem asa poate o mana de oameni care se-ncapataneaza sa respecte cuvantul dat...pentru ca asa te raportezi tu la tine, pentru ca are mai mare greutate asta decat restul de scuze penibile pe care le poti inventa ca sa te sustragi poate gratios dintr-o situatie incomoda.
Nu accepta niciodata un compromis doar pentru ca experientele tale au fost amare. Nu te raporta niciodata la ce-a fost. Da rahatu la o parte si redevino tu. Ai curajul sa faci asta.
Nu fii panasamentul nimanui, ai respect pentru tine si vezi limita aia la care e bine sa pleci.