Ma-ntreb cateodata cat timp trece ca sa devii doar o initiala? La inceput erai un prenume, pe care poate il spunea stangaci la inceput si cu amareala spre sfarsit.
Toti oamenii care au trecut prin tine, te modeleaza, te schimba, te amarasc, te iubesc, te aduc la disperare in zilele negre si pe culmile extazului in zilele in care inghiti lacrimile si zambesti.
Cat timp iti ia sa redevii tu, scapi vreodata de vechile sechele, dai cuiva vre-o sansa de la zero, fara judecata?
Disimulezi oare mereu cu un zambet pe buze amareala pe care o porti in tine cateodata? Poti sa privesti cu inima omul din fata ta si sa-l iubesti fara rest cum stii prea bine ca esti in stare s-o faci?
Si cand o faci....cat de departe esti in stare de data asta s-o duci?
Plangi cand esti doar tu cu tine, atunci poti sa nu te minti, poti sa nu mai zambesti, poti sa tai in tine, sa-ti tragi palme pentru toate rahaturile care-ti trec prin minte, pentru toate povestile carora le dai mult prea multa importanta, pentru toata analiza pe care o faci tacit pentru ca asa esti construit.
Cateodata nu stiu ce doare mai tare...frica ta sau realitatea...
Poti oare sa uiti si sa ierti tot ce ti-a schingiut sufletul si inima de-a lungul vremii si sa redevii senin cum erai la-nceput?
Alegi in fiecare dimineata cand te trezesti unde vrei sa fii.
Toti oamenii care au trecut prin tine, te modeleaza, te schimba, te amarasc, te iubesc, te aduc la disperare in zilele negre si pe culmile extazului in zilele in care inghiti lacrimile si zambesti.
Cat timp iti ia sa redevii tu, scapi vreodata de vechile sechele, dai cuiva vre-o sansa de la zero, fara judecata?
Disimulezi oare mereu cu un zambet pe buze amareala pe care o porti in tine cateodata? Poti sa privesti cu inima omul din fata ta si sa-l iubesti fara rest cum stii prea bine ca esti in stare s-o faci?
Si cand o faci....cat de departe esti in stare de data asta s-o duci?
Plangi cand esti doar tu cu tine, atunci poti sa nu te minti, poti sa nu mai zambesti, poti sa tai in tine, sa-ti tragi palme pentru toate rahaturile care-ti trec prin minte, pentru toate povestile carora le dai mult prea multa importanta, pentru toata analiza pe care o faci tacit pentru ca asa esti construit.
Cateodata nu stiu ce doare mai tare...frica ta sau realitatea...
Poti oare sa uiti si sa ierti tot ce ti-a schingiut sufletul si inima de-a lungul vremii si sa redevii senin cum erai la-nceput?
Alegi in fiecare dimineata cand te trezesti unde vrei sa fii.