Despre frici

Azi mi-e frica poate e randul meu....momentul meu de panica...clipa mea de innecat corabii.
Ma gandesc ca ai sa vii intr-o buna zi si-ai sa-mi spui "m-am indragostit"...si n-am sa am ce sa fac, decat sa zambesc, o sa fie amar dar tu n-ai sa stii.
Ai sa pleci pentru ca te-ai indragostit...e normal stii, nu suntem monogami si nu ne detine nimeni in viata asta.
Mi-e frica pentru ca poate eu n-o sa fiu de-ajuns, poate iubirea n-o sa fie de-ajuns, poate o sa vii seara acasa si-o sa te bagi langa mine-n pat si-o sa te uiti pe tavan, n-ai sa te mai lipesti cu spatele de sanii mei...
N-ai sa-mi mai spui ca as putea sa mor cu capul spart de perete si sa cad in gunoi, n-o sa mai avem aceleasi glume de cacat, n-o sa te mai apuce mustrarile de constiinta cand mergem pe jos acasa.
N-ai sa-mi mai gatesti si eu sa ma simt ca cel mai mic om posibil.
Daca ar fi sa ma iau dupa seara de ieri n-ar trebui sa mai calc in bucatarie, nu stiu daca as putea vreodata sa ma ridic la standardele tale.
N-o sa ne mai luam pisica aia portocalie cu ochi portocalii pe care s-o cheme aurel...
Sunt o proasta...care te iubeste si plange cu sughituri numai cand se gandeste la ce-a scris aici.