Don't be a maybe

Mi-ar placea sa te-ntreb de ce te vinzi asa ieftin? De ce te-ai pierdut undeva pe drum?
De ce crezi ca pentru un futai se merita sa te cobori asa?
E adevarat ca acum e atat de simplu sa ti-o tragi cu cineva, oferta e ca un sac fara fund. Fie ca-s singure, combinate, maritate...toate trebuie consolate.
Dar eu te-ntreb pe tine, fata care te vrei sigura pe tine si independeta asa in aparenta, de ce crezi ca e ok sa te pui capra de fiecare data cand cineva pocneste din degete?
Poate-i mai facil asa....dar si daca e, macar asumati-o si pe asta pana la capat. De ce sa mai incerci dupa sa pari altfel decat esti? De ce sa n-ai curaj sa-ti asumi ca a fost doar un futut si-atat. De ce sa mai ai pretentii de doamna intangibila cand de fapt toata lumea stie ca o dai fara nici o retinere, pentru ca te-ai udat la un compliment spus la plezneala.
Mintea mea limitata, nu-ntelege unele lucruri...si zau ca as vrea...adica mi-ar placea sa pricep cum functioneaza mintea unora.
Sa zicem ca printr-o conjunctura ajungi sa ti-o tragi cu cine n-ar trebui sa ti-o tragi...si cu toate ca stii asta, o faci, ca na, animalul din tine primeaza.
Poate ti-a zis sa nu care cumva sa sufli o vorba, a fost doar asa o muie data-n graba. Dar tu...o iei ca pe o posibila aventura, pentru ca la tine nu s-a inventat casual fuck-u....
Daca te-ai respecta pe tine..ai avea decenta sa ti-o tragi, sa-nghiti cand a terminat si sa pleci cu capul sus.
Nu fii pansament si nici o muie trecatoare...fii futaiul ala pe care sa-l tina minte daca tot vrei sa fii ceva.

They don't make women like they used to

De ce nu stiu...nu stiu unde s-a pierdut si ce s-a pierdut...tristul adevar e ca nu prea mai vezi femei...
Finetea si delicatetea cred ca s-au pierdut undeva prin vocabular, o sa ajunga sa se predea la scoala poate despre asa ceva.
Femeia in adevaratul sens, care stia sa-si etaleze calitatile intr-un mod placut, care sa-ti mangaie retina, nu sa ti-o zgarie, a ramas in fotografiile alb negru.
Nu-i nevoie sa-ti vopsesti parul in culorile curcubeului ca sa atragi atentia, mai bine te-ai spala pe cap la o perioada decenta de timp ca sa nu pari linsa de vaca...dar altfel cu o culoare pe care poate doar Barbie ar fi geloasa.
Nu-i nevoie sa porti o rochie in care sa arati ca si impaiata, doar pentru ca asa se imbraca 90% din populatie. E musai sa pui pe tine ce se poarta, n-are importanta ca poate-i un croi care nu te avantajeaza. Vrei si tu sa fii pisi cand te duci in oras, vrei si tu sa sucesti gaturi prin pantofii mult prea incomozi pentru tine, dar pe care ii porti tantos, cu toate ca la fiecare pas ai senzatia ca-ti calci pe ochi sau ti-ar baga cineva un bat in cur sistematic.
Machiajul e musai sa fie unu de sa-l iei cu spaclu de pe fata....nu se poate fara rujul strident...si e absolut imposibil sa te trezesti dimineata nemachiata...inca e un mister pentru mine, cum reuseste lumea sa se trezeasca cu un machiaj impecabil...
Daca n-ai macar o poza in oglinda cu buzele aferente, e degeaba, nu stii cu ce se mananca. N-ai sa te ridici niciodata la standardele unei adevarate pisi.
Intrebare e cum s-a ajuns aici...de ce au devenit standardele astea de pisi un model demn de urmat pentru turma?
De ce am uitat bunu simt undeva departe?  De ce nu se mai fac femeile cum erau pe vremuri?
De ce totul se rezuma la plastic si consumism si fufe?

...unde au ramas femeile ca Marlene?

Sa fie 3

Pentru ca se spune ca toate lucrurile bune sunt 3, urmeaza al treilea an consecutiv de Portret de Femeie.

Prima editie a fost poate cea mai frumoasa, pentru ca a inceput dintr-o idee nebuna. Proiectul a fost facut doar cu speranta si voie buna, intr-o casa care cred ca o sa ramana la loc de cinste multa vreme de-acum incolo.
A fost o saptamana frumoasa, cu oameni frumosi, cu multe povesti, multe cafele, multe nopti in care editatul dura pana se crapa de ziua.
Eu pe vremea aia eram in perioada blonda a vietii mele, dupa cum puteti vedea si in fotografia de mai jos, realizata atunci. (2011)

 

Sincer mie una nu-mi place mai deloc fotografia asta, asa hlizita cu gura pana la urechi...chiar daca marea parte a celor care ma cunosc ar fi de acord ca asta-i starea mea naturala.

Am facut fotogafia asta total nepregatita, venisem cu niste prietene si n-am reusit sa plec fara fotografie.

Al doilea an, s-a intamplat tot in acelasi loc, de data asta cu mai mult curaj, mult mai multa lume si la fel de multe povesti frumoase.

Eu am revenit la culoarea mea de baza, m-am aranjat, dupa cum ar spune altii mi-am pus si silicoane intre timp si m-am dus sa ma trag in poza alaturi de draga de Alina. (2012)

 

 

In 3 zile incepe campania pentru 2013, daca inca nu ti-ai facut programare nu mai sta pe ganduri, pentru ca editia asta are loc la minunatul Hotel Continental, intr-un decor care sigur o sa-ti placa.
Te-as sfatui sa scoti rochia si pantofii la plimbare si sa mergi intre 1 si 8 sa-ti faci o fotografie.

O sa revin cu fotografia de anul asta cand o fi gata :)

Portret de femeie

Pentru ca lucrurile bune e bine sa se-ntample des si anul acesta Portret de femeie revine.
Pentru a treia oara, perioada ramane cea prea bine cunoscuta 1-8 martie, insa locatia este una scoasa din povesti, Grand Hotel Continental.

Ca si anul trecut campania va incepe cu un vernisaj, care va avea loc maine seara de la ora 18:00 in foaierul de la etajul 4 al hotelului Continental si la care sper ca o sa ne adunam cu mic cu mare sa mai revedem o parte din fotografiile de anul trecut. Tot atunci va avea loc si o sesiune de portrete dedicata bloggeritelor.

Daca si tu vrei sa ai parte de un portret demn de pus in rama, tot ce trebuie sa faci este sa faci o programare la numarul 0733.243.784.

Cand ai face totul si nimic

asa sunt unele zile....iti propui sa te trezesti de dimineata...dar in momentul cand suna alarma si realizezi cat e ceasul, iti spui bland in gand...mai stau 5 minute. Si alea 5 minute, devin 10 minute sau 15 sau 20 sau oricat de mult reusesti sa te pacalesti ca alea 5 minute in plus te fac mai fericit.
In cele din urma te ridici mofluz din pat, realizezi ca ai imbatranit, ca in unele zile nici batut nu te-ai ridica din pat... in altele dupa lungi taraganari te decizi sa deschizi usa si sa vezi ce te-ntampina.
Iesi pe strada, te uiti in jur...mergi teleghidat, pentru ca drumul asta il faci in fiecare dimineata, intri pe pilot automat in momentul in care se invarte cheia in yala si inchizi usa.
Mergi fara sa te gandesti o bucata de vreme, asculti muzica din castile tale si pasesti in reluare.
Daca ai noroc te mai uiti din cand in cand la cer si zambesti, pentru ca-i soare, pentru ca-s nori, pentru simplu fapt ca e acolo si nu-i gri.
Atunci iti spui ca mai bine ai merge oriunde te poarta pasii decat sa ajungi iar in aglomeratia de la metrou....si totusi n-o faci, n-ai curaj sa-ti bagi picioarele si sa mergi haotic. Te duci ca un ied cuminte la taiere zi de zi.
Ajungi la metrou, bagi cartela aia dupa ce o cauti jumatate de minut prin geanta. Te uiti spre peron si constati ca e si mai plin decat ieri, oftezi si cobori scarile. Ti-ai dori un drum dimineata in care peronul sa fie gol, metroul sa fie gol...sa fie toate goale si sa ai aer sa respiri.
Incepi sa cauti in loc prin marea de oameni, gasesti unul dupa ce mergi un sfert de peron, dai muzica mai tare ca sa nu mai auzi injuraturile cand vine metroul. Iti dai jos fularul si-ti scoti tacticos haina...intrezaresti farurile din tunel, oftezi din nou pentru ca stii ce urmeaza.
De fiecare data cand se deschid usile metroului se dezlantuie iadul, masele devin de necontrolat. Cateodata am senzatia ca se da ceva gratis de partea cealalta, ca aia care reusesc sa calce pe capete primesc un premiu, ca daca te-mpingi si dai coate iti merge mai bine ziua.
Ajungi strivit inauntru, incerci sa te misti dar nu prea reusesti...n-are nici o importanta ca n-ai de ce sa te tii, nici sa vrei n-ai putea sa evadezi din stransoarea lor. Odata ajuns acolo nu se merge decat cu masa...astia de vor sa innoate contra curentului nu mai exista acolo. Sunt anesteziati, redusi la tacere.
Incerci sa te gandesti la ceva...nu reusesti nici de data asta...si-atunci incepi sa te uiti la fetele lor...nici unu nu zambeste. Unii mai dau din cap pe vre-un ritm doar de urechile lor stiut, altii stau cu capul pierdut dupa niste coperti, altii se joaca....nimeni nu se uita la nimeni, tu esti singurul nebun care inca mai viseaza la un contact cu lumea asta de teleghidati.
Te resemnezi si tu intr-un final...astepti cuminte sa urmeze ultima statie. Se deschid usile, acelasi femomen se repeta, toti dau sa iasa...de parca de partea cealalta ar fi mai liberi...ca niste naivi alearga pe scari spre afara.
Il lasi sa treaca pe langa tine, te uiti fascinat ce nebunie ii cuprinde...si te-ntrebi ce-i mana....pentru ca si ei ajung in acelasi loc ca si tine.
Odata ce iesi nu-s decat cladiri cat vezi cu ochii, toate inalte si de sticla, cu mii de birouri aliniate la linie, cu cantine galagioase, cu mii de oameni iesiti afara sa fumeze.
Industria si gloria tarii se-ntinde pe o strada interminabila cu cladiri de sticla.
Ajungi la cladirea ta, te asezi cuminte la coada de la lift, acolo mai vezi si cate o fata zambitoare daca ai noroc.
Treci teleghidat prin zi, mai fumezi in pauze vreo 2-3 tigari si te mai bucuri de soare si de lume.
In cele din urma sfarsit si sictirit pleci acasa...sau unde vezi cu ochii.
Ajungi iar la metrou...de data asta rasufli usurat, pentru ca hoardele rup usa la ora 6 si se-mbulzesc atunci ca vitele de la pascut sa dea lapte acasa.
Citesti ceva, mai fredonezi o melodie si-ajungi la destinatie, cobori te opresti in drum sa iei ceva de mancare.
Reusesti cand mai aveai 50 de metri sa ajungi la scara sa scapi pe jos punga cu tot ce cumparasei...te uiti tamp cum s-au imprastiat toate...iaurtul s-a spart...poti sa-l arunci. Noroc ca traim intr-un timp in care totul este tras in plastic...le stergi si sunt ca noi, nici n-ai zice ca au fost manjite vreodata.
Ajungi acasa, mananci in timp ce mai faci alte nspe lucruri.
Realizezi ca ai fi vrut sa faci atat de multe...si n-ai reusit sa faci nimic....da absolut nimic din ce-ti doreai...pentru ca ai ajuns si tu chiar daca nu vrei unu din aia multi....

iubesc

- paturile nefacute, asternuturile mototolite, pernele aruncate...
- cand oamenii sunt beti si plang, pentru ca atunci nu pot sa fie altceva decat brutal de sinceri
- privirea din ochii oamenilor indragostiti
- momentul ala cand te trezesti dimineata si habar n-ai unde esti....
- mimica atunci cand iti moare personajul preferat
- momentul ala cand inchizi ochii si te teleportezi spre o alta lume
- diminetile la mare si cafeaua bauta la spartul valurilor
- noptile pierdute in discutii interminabile si afara e vara si vantul adie prin usa deschisa
- tigarile fumate in liniste si cu ochii pierduti undeva departe
- zilele cand timpul pare sa stea in loc si crezi ca orice e posibil
- clipele dintre vis si realitate
- mirosul de cafea care te trezeste pentru ca inunda toata casa
- mirosul de chibrite stinse
- luminile care se vad seara in geam
- cand un copil intreaba de ce
- momentul cand din plans izbucnesti in ras



Ma indragostesc de oameni si de clipele lor sincere. Ma indragostesc de caderile lor nervoase, de machiajul intins si de visele lor.
Sinceritatea e mult prea frumoasa ca sa poata fi exprimata in cuvinte.

Cei 16 exploratori ai Austriei

Pentru cei care inca nu stiu, a avut loc in Ianuarie TFB3, de data asta FotoUnion a reusit sa treaca granitele tarii noastre si sa mearga in expeditie in prea minunata Austrie.
Tara unde nimic nu creste decat in sensul care trebuie, unde vacile sunt mov si dau lapte Milka, ski-ul e la rang de cinste, snitelul e nelipsit si Apfelstrudel e numele mijlociu.

Daca vreti sa vedeti si voi cum se vede Niedernsill prin lentila curioasa a 16 dintre cei mai renumiti bloggeri de la noi, sunteti asteptati saptamana viitoare pe 12 Februarie, la ora 6, la Grand Hotel Continental, in foaierul de la etajul 4.

Barbatii un proiect de viata

Din nefericire pentru noi femeile, marea parte a consoartelor vad barbatii ca pe un proiect de viata, faurit dupa imaginatia noastra.
Deasta ne casatorim, pentru ca il gasim pe acel el, care dupa mintea noastra proasta ne poate oferi confort, siguranta, un camin.
Femeia e intotdeauna cea care alege prima, nimic nu se intampla daca femeia nu-si doreste sa se-ntample.
Cred ca aici e perversitatea,  barbatul n-are niciodata varianta de a alege primul, e limitat la alegerile noastre.
Barbatii spre deosebire de femei se casatoresc, cu aia  din momentul ala, de care se simt atrasi si pe care o iubesc.
Femeia se casatoreste cu un proiect de viata, care sa o ajute sa puiasca, sa ii ofere siguranta zilei de maine, sa fie o supapa de refulare a isteriilor ei zilnice.
Ai la cine sa urli, ala tace si inghite, i-ai turnat si copilul si iata tabloul a 99% din casatoriile de azi.

Problemele si dezamgirile intervin cand realizezi, ca femeia cu care te trezesti dimineata  nu mai are nici o legatura cu aia din prima zi cu care te-ai casatorit.

Femeile pot fi considerate niste monstrii, seducatori si fascinati, tocmai din cauza asta.
Noi mintim altfel, pentru ca intotdeauna stim tot, dar cand e sa mintim spunem "nu stiu"
Barbatii in seninatatea lor mint...spunand adevarul.

Fidelitatea apare intr-o relatie, sau casnicie, atunci cand pe o perioada, ambii simt ca nu vor sa faca sex cu altcineva. Dar astea in esenta sunt exceptii.
E perfect normal sa fii "fidel" daca asta simti, dar nu sa faci asta dintr-o indoctrinare cu care suntem spalati pe creier de mici, ca fiind normalitate. Nu trebuie sa faci lucrurile pentru ca e moral si corect, daca tu de fapt simti opusul.
Omul este un animal poligam, monogamia e un mit.

Problema in ziua de azi este ca lumea a fost educata sa creada in niste concepte sau definitii, cum vreti sa le spunem.
Sinceritatea nu mai exista, pentru ca daca ai intr-adevar coaie sa spui lucrurilor pe nume pana sa vina sa te condamne justitia, morala sau biserica esti terminat de cei care te inconjoara.
Cei care admit ca vor sa traiasca asa sunt izolati ca un fel de paria ai societatii, sunt aia de care iti feresti copii ca sa nu ia un exemplu gresit.

 Daca am reusi macar pe copiii nostri sa-i educam, sa creada in libertate si in puterea alegerilor care trebuie facute in fiecare dimineata cand te trezesti, cred ca ar putea fi mult mai liberi decat tanjim noi sa fim acum.