Showing posts with label de ce. Show all posts
Showing posts with label de ce. Show all posts

Thursday, February 28, 2013

Don't be a maybe

Mi-ar placea sa te-ntreb de ce te vinzi asa ieftin? De ce te-ai pierdut undeva pe drum?
De ce crezi ca pentru un futai se merita sa te cobori asa?
E adevarat ca acum e atat de simplu sa ti-o tragi cu cineva, oferta e ca un sac fara fund. Fie ca-s singure, combinate, maritate...toate trebuie consolate.
Dar eu te-ntreb pe tine, fata care te vrei sigura pe tine si independeta asa in aparenta, de ce crezi ca e ok sa te pui capra de fiecare data cand cineva pocneste din degete?
Poate-i mai facil asa....dar si daca e, macar asumati-o si pe asta pana la capat. De ce sa mai incerci dupa sa pari altfel decat esti? De ce sa n-ai curaj sa-ti asumi ca a fost doar un futut si-atat. De ce sa mai ai pretentii de doamna intangibila cand de fapt toata lumea stie ca o dai fara nici o retinere, pentru ca te-ai udat la un compliment spus la plezneala.
Mintea mea limitata, nu-ntelege unele lucruri...si zau ca as vrea...adica mi-ar placea sa pricep cum functioneaza mintea unora.
Sa zicem ca printr-o conjunctura ajungi sa ti-o tragi cu cine n-ar trebui sa ti-o tragi...si cu toate ca stii asta, o faci, ca na, animalul din tine primeaza.
Poate ti-a zis sa nu care cumva sa sufli o vorba, a fost doar asa o muie data-n graba. Dar tu...o iei ca pe o posibila aventura, pentru ca la tine nu s-a inventat casual fuck-u....
Daca te-ai respecta pe tine..ai avea decenta sa ti-o tragi, sa-nghiti cand a terminat si sa pleci cu capul sus.
Nu fii pansament si nici o muie trecatoare...fii futaiul ala pe care sa-l tina minte daca tot vrei sa fii ceva.


Wednesday, February 27, 2013

They don't make women like they used to

De ce nu stiu...nu stiu unde s-a pierdut si ce s-a pierdut...tristul adevar e ca nu prea mai vezi femei...
Finetea si delicatetea cred ca s-au pierdut undeva prin vocabular, o sa ajunga sa se predea la scoala poate despre asa ceva.
Femeia in adevaratul sens, care stia sa-si etaleze calitatile intr-un mod placut, care sa-ti mangaie retina, nu sa ti-o zgarie, a ramas in fotografiile alb negru.
Nu-i nevoie sa-ti vopsesti parul in culorile curcubeului ca sa atragi atentia, mai bine te-ai spala pe cap la o perioada decenta de timp ca sa nu pari linsa de vaca...dar altfel cu o culoare pe care poate doar Barbie ar fi geloasa.
Nu-i nevoie sa porti o rochie in care sa arati ca si impaiata, doar pentru ca asa se imbraca 90% din populatie. E musai sa pui pe tine ce se poarta, n-are importanta ca poate-i un croi care nu te avantajeaza. Vrei si tu sa fii pisi cand te duci in oras, vrei si tu sa sucesti gaturi prin pantofii mult prea incomozi pentru tine, dar pe care ii porti tantos, cu toate ca la fiecare pas ai senzatia ca-ti calci pe ochi sau ti-ar baga cineva un bat in cur sistematic.
Machiajul e musai sa fie unu de sa-l iei cu spaclu de pe fata....nu se poate fara rujul strident...si e absolut imposibil sa te trezesti dimineata nemachiata...inca e un mister pentru mine, cum reuseste lumea sa se trezeasca cu un machiaj impecabil...
Daca n-ai macar o poza in oglinda cu buzele aferente, e degeaba, nu stii cu ce se mananca. N-ai sa te ridici niciodata la standardele unei adevarate pisi.
Intrebare e cum s-a ajuns aici...de ce au devenit standardele astea de pisi un model demn de urmat pentru turma?
De ce am uitat bunu simt undeva departe?  De ce nu se mai fac femeile cum erau pe vremuri?
De ce totul se rezuma la plastic si consumism si fufe?

...unde au ramas femeile ca Marlene?