Odata ajunsa am aflat cu stupoare ca lansarea albumului Acustic a Vitei de vie incepea la ora 8.
Am intrat, ne-am asezat pe o canapea in holul teatrului si ne-am apucat sa mancam niste pateuri. In timp ce mestecam tacticos, trece domnul Despot in graba spre sala de concert. Ii uram un concert de poveste, el ne ureaza pofta buna si continuam sa sprijinim canapeaua pret de inca jumate de ora.
Intram in sala, suntem indrumate catre locurile noastre, jubilam ca stam destul de in fata si n-avem capete prea inalte in randurile dinaintea noastra, ca sa ne fi lungit gatlejurile delicate.
Au inceput cu Iamma...ne-au invaluit jocuri de lumina si proiectii. Cred ca asta-i avantajul atunci cand alegi sa lansezi un album de genul asta intr-un teatru, poti sa-ti creezi povestea asa cum vrei, poti s-o colorezi intr-un curcubeu sau sa lasi doar o raza. Poti sa te pierzi in ea si doar sa asculti, poti sa canti, poti sa plangi, poti sa razi...
Nu stiu cand a trecut timpul, mi-as fi dorit sa cante la nesfarsit pentru ca s-au reinventat prin albumul asta acustic, aveai senzatia ca-s alte melodii, desi le fredonai sincron cu ei.
A fost atat de usor sa te lasi prins in poveste si sa uiti ce se afla dincolo de cortina salii de spectacol.
Fiecare zi incepe cu maine am sa ma schimb si fiecare noapte rade si-mi spune ca nu am timp...dar pana la urma ce conteaza...cand hasis fumeaza.
Nu ne-au lasat pustii, ne-au lasat in visare. Nu cred ca putea sa fie ceva mai mult...au rupt din noi si ne-au intregit.
Eu inca nu m-am trezit.
Luati albumul, o sa descoperiti o alta VDV.
Posts
