Opium tea

Pentru zilele in care mintea ta ia o pauza
Pentru zilele in care tot ce ti-ai dori e sa o iei la goana pe un camp unde te-or duce pasii
Pentru zilele in care iti doresti din toata inima sa se inventeze odata teleportarea aia si sa poti sa te trezesti ori de cate ori ai chef cu picioarele-n nisipul din vama
Pentru zilele cand nu vrei sa alegi nimic si pentru alea in care n-ai de ales
Pentru toate zilele in care esti tu
Pentru zilele incare ti-ai dori sa dormi toata dimineata si sa te trezeasca cineva cu o cafea
Pentru ca in alte zile ai omora pe cineva sa poti sa deschizi usa de la balcon si sa vezi marea

...inchide ochii, asculta melodia asta...si pune de ceai.

Acustic

Am ajuns cu sufletul la gura la propriu aseara la TNB pentru ca am alergat sa ajung la 7 acolo.
Odata ajunsa am aflat cu stupoare ca lansarea albumului Acustic a Vitei de vie incepea la ora 8.

Am intrat, ne-am asezat pe o canapea in holul teatrului si ne-am apucat sa mancam niste pateuri. In timp ce mestecam tacticos, trece domnul Despot in graba spre sala de concert. Ii uram un concert de poveste, el ne ureaza pofta buna si continuam sa sprijinim canapeaua pret de inca jumate de ora.

Intram in sala, suntem indrumate catre locurile noastre, jubilam ca stam destul de in fata si n-avem capete prea inalte in randurile dinaintea noastra, ca sa ne fi lungit gatlejurile delicate.

Au inceput cu Iamma...ne-au invaluit jocuri de lumina si proiectii. Cred ca asta-i avantajul atunci cand alegi sa lansezi un album de genul asta intr-un teatru, poti sa-ti creezi povestea asa cum vrei, poti s-o colorezi intr-un curcubeu sau sa lasi doar o raza. Poti sa te pierzi in ea si doar sa asculti, poti sa canti, poti sa plangi, poti sa razi...

Nu stiu cand a trecut timpul, mi-as fi dorit sa cante la nesfarsit pentru ca s-au reinventat prin albumul asta acustic, aveai senzatia ca-s alte melodii, desi le fredonai sincron cu ei.

A fost atat de usor sa te lasi prins in poveste si sa uiti ce se afla dincolo de cortina salii de spectacol.

 Fiecare zi incepe cu maine am sa ma schimb si fiecare noapte rade si-mi spune ca nu am timp...dar pana la urma ce conteaza...cand hasis fumeaza.

Nu ne-au lasat pustii, ne-au lasat in visare. Nu cred ca putea sa fie ceva mai mult...au rupt din noi si ne-au intregit.

Eu inca nu m-am trezit.

Luati albumul, o sa descoperiti o alta VDV.

Guerrilive no 2

Aseara ne-am adunat cu mic cu mare in Energiea pentru o noua sesiune de GuerriLive, de aceasta data cu Irina Sarbu & Marius Mihalache Band.

Pe Irina am descoperit-o prima oara acum niste ani cand canta la Buon Giorno. Iar pe Marius sigur l-ati auzit la Sarpele Roz daca sunteti iubitori de gen.
Marius e cel mai mare tambalist al nostru si cred ca putem sa ne mandrim cu el oriunde. Printre altele a scris coloana muzicala pentru Filantropica si am avut norocul sa ne si interpreteze una din teme live aseara.

Prea putin difuzati oamenii astia, prea putin cunoscuti la publicul larg as spune eu, cu toate ca au sustinut concerte pe scene straine si au fost apreciati poate mai mult decat acasa.

 Irina ne-a spus ca cel mai mare vis al ei ar fi sa cante bossanova pe o plaja din Ipanema.
Cel mai mare esec a fost ca n-a reusit sa cante Carmen de Bizet...dar spre surpriza nostra la provocarea lui Serban au interpretat in modul lor unic aria chiar in cadrul emisiunii.
Marius si-a implinit toate visele, iar Mandela care pana acum a fost nelipsit din Energiea ne-a marturisit ca cel mai mare vis al lui a fost un cosmar...

Jazz-ul inseamna libertate, inseamna sa canti exact asa cum simti...e pana la urma o stare de spirit.

Podcastul emisiunii se poate ascultat aici.

Sa tot fie asa seri de luni multa vreme de-acum incolo.

Allez les bleus!

Cand am ajuns aseara in Control, era pustiu....am zis ca oi fi incurcat zilele.
Muzica in surdina, cativa insirati de-a lungul barului, discoball-ul la loc de cinste dadea o senzatie psihedelica.
Odata tot fac aroganta si-mi spun si eu unu in bucatarie.

Au inceput timid sa urce pe scena Sophisticated Lemons. 

Daca nu stiti de ei, canta un indie alternativ, de prin 2008 asa. Au un sound foarte fain si dupa mintea mea sunt pe drumul cel bun baietii astia. Unele as putea sa spun ca aduceau asa putin a Vaccines, altele cu o usoara influenta de Mystery Jets.

Dupa ei s-a lasat linistea si a inceput discret un mix de retro-electro, continuat cu un disco, oldies but goldies.
Am mai luat o bere, am batait putin din picioare si-am asteptat sa-nceapa Toulouse Lautrec.

Mana de oameni care eram acolo, ne-am lipit de scena cand le-am vazut binecunoscutele caciuli.

Recunosc ca a fost primul concert de-al lor la care am ajuns si tare ma bucur.
Ne-au cantat melodii din albumul ce urmeaza...ne-au cantat si melodii mai vechi....ne-au bagat in transa cu proiectiile care iti luau ochii.
Ne-au facut sa cantam, sa dansam de parca ar fi fost ultimele melodii de pe lume, sa urlam la sfarsit sa se-ntoarca inapoi dupa ce ne-au cantat "Te spun".

 Nu pot sa spun decat ca ma declar fan Toulouse Lautrec....si cum am si-o slabiciune pentru barbi a fost un dublu orgasm.