Life of Pi

Tot din ciclul cat timp a trecut de cand ai facut ceva prima oara, am reusit si eu sa vad un film 3D. Bucuria a fost ca s-a nimerit sa fie chiar Life of Pi, despre care stiam doar ca-i un film lung despre un tip care sta mult pe o barca. M-am gandit ca trebuie sa fie un fel de Cast Away 2, doar ca acum nu mai era Tom Hanks care vorbea cu o minge ci un baiat, pe numele lui Piscine Molitor "Pi" Patel, care-si petrece zilele de naufragiu intr-o barca cu un tigru bengalez pe nume Richard Parker.

E un film pozitiv, un film care chiar daca suna naiv, iese din standardele de box-office. Aspira la mai mult. E un film pentru familisti, pentru adolescenti razvratiti, pentru fete singure, pentru oameni depresivi si nemultumiti, pentru visatori, pentru cei care cred ca binele invinge.

E un film care reuseste sa te scoata dintr-o stare nasola, sa iti ridice niste intrebari legate de niste lucruri pe care le stii prea bine, dar pe care preferi sa le ignori cu desavarsire.

E cu gradini zoologice, cu capre, cu suricate, cu insule carnivore, cu balene, cu meduze...

...si dupa toata nebunia asta de animale si furtuni care vin peste noi Piscine ne zice o treaba:

"I suppose in the end, the whole of life becomes an act of letting go, but what always hurts the most is not taking a moment to say goodbye."


Fiecare moment e o alegere, constienta sau nu, tacita sau nu.
Fiecare zi aduce cu alegerile facute, renuntarea la ceva. Invatam sa facem asta de mici. Cand eram mici renuntam la mancare, sau mancam in 5 minute ca sa avem mai mult timp de alergat brambura prin fata blocului, sau pentru 5 minute de desene in plus.
Pe masura ce trece timpul renunti la lucruri din ce in ce mai mult, te plafonezi si te ascunzi dupa niste scuze pe care ajungi sa le crezi chiar si tu, pentru ca pana la urma repetate la infinit pentru altii ajung sa devina credibile chiar si pentru tine.
Oameni vin si pleaca, te indragostesti de un intreg si te plictisesti bucata cu bucata.
Oamenii care nu ti se intampla tie, se intampla altora si te convingi ca poate pe termen lung chiar daca pe moment nu parea e cea mai fericita conjunctura.
Dar oamenii aia care raman, sau care au fost alaturi de tine in toate momentele tale bune si rele, nu-i uita, nu uita sa le multumesti, nu uita sa le spui ca-i iubesti, nu uita sa le spui ramas bun.
Nu-i lasa sa treaca pasager prin viata ta.