Undefined

A word for the moment when you know everything that follows will be different.

Unfaithfully yours

Dear Karen,

If you're reading this, it means I actually worked up the courage to mail it, so good for me. You don't know me very well, but if you get me started, I have the tendency to go on and on about how hard the writing is for me. But this, this is the hardest thing I've ever had to write. There's no easy way to say this, so I'll just say it: I met someone. It was an accident. I wasn't looking for it. I wasn't on the make. It was a perfect storm. She said one thing, I said another. Next thing I knew, I wanted to spend the rest of my life in that conversation. Now there's this feeling in my gut that she might be the one. She's completely nuts in a way that makes me smile. Highly neurotic, a great deal of maintenance required. She is you, Karen. That's the good news. The bad is that I don't know how to be with you right now. That scares the shit out of me, because I have this feeling that if I'm not with you right now, we'll get lost out there. It's a big, bad world full of twists and turns and people have a way of blinking and missing the moment. A moment that could have changed everything. I don't know what's going on with us and I can't tell you why you should waste a leap of faith on the likes of me. But damn, you smell good, like home, and you make excellent coffee. That's got to count for something, right? Call me.

Unfaithfully yours, Hank Moody

Life in mono: From me with love

Life in mono: From me with love: "Buna dimineata, Stiam eu ca ma iubiti...dar nu aveam habar ca atat de mult. Va multumesc pentru ca ati fost atat de draguti si cu..."

From me with love

Buna dimineata,

Stiam eu ca ma iubiti...dar nu aveam habar ca atat de mult. Va multumesc pentru ca ati fost atat de draguti si cu simt civic incat v-ati simtit datori sa raportati facebookului pericolul pe care il reprezint pentru lume :), acum sunt convinsa ca o sa dormiti mai bine noaptea, doar v-ati facut datoria fata de comunitate.

Si eu va iubesc pe toti la fel de mult!

Colors turned to clouds

Mai multe aici

Life in technicolor

For the casual fridays

Pentru ca

Pentru ca unele zile sunt mai bune decat altele...pentru ca e greu sa te rupi...pentru ca in unele zile e de-ajuns sa fie soare ca sa zambesti...pentru ca ai momente in care iti aduci aminte si atunci e mai greu sa nu te lasi cuprins de tristete si ganduri...pentru ca pana la urma si gandurile astea trec si esti capabil sa ridici capul, sa te scuturi si sa iti spui ca trebuie sa o iei de la capat...pentru ca atunci cand stai cu prietenii tai realizezi ca sunt cele mai nepretuite momente...pentru ca asa iti gasesti puterea sa zambesti si sa fii nonsalant...pentru ca ei sunt acolo sa te ridice cand tu ai cazut si esti bucatele...pentru ca o vorba buna atunci cand ai nevoie de ea conteaza mai mult decat orice...pentru ca nu exista un sfarsit...doar un alt inceput...pentru ca numai tu poti sa hotarasti ce e mai bine pentru tine si cand mult devine deja prea mult....pentru ca exista si limite si compromisuri...pentru ca stii ca pana la urma totul o sa fie bine...pentru ca stii ca tristetea nu dureaza o vesnicie...pentru ca stii ca timpul rezolva tot...chiar daca vrei sau nu...pentru ca stii ca o sa fie mai usor...pentru ca pana la urma linistea ta e cea mai importanta...pentru ca nu trebuie sa te mai intereseze ce zic ceilalti...pentru ca daca esti impacat...totul e minunat....pentru ca binele invinge intotdeauna...pentru ca daca iti permiti sa fii fericit chiar o sa fii...pentru ca daca renunti la toate prejudecatile si ideile crete...lumea pare mai frumoasa si mai normala...pentru ca inca mai ai speranta ca inca mai exista oameni normali...sau mai bine zis oameni asa ca tine...pentru ca daca ii cauti probabil o sa ii si gasesti...pentru ca nu are rost sa te incapatanezi in prostie...pentru ca nu iti faci altceva decat rau...pentru ca meriti mai mult...pentru ca trebuie sa iti permiti sa vrei mai mult...pentru ca pana la urma de tine depinde tot...pentru ca exista liberul arbitru si libertatea de a decide...

She knows the golden rules

“A girl should be two things: classy and fabulous.”

Wicked

Wicked este o expozitie de pictura, light si design la care participa Otilia Cadar, Nona Serbanescu si Adela Edu. De lumini este responsabil Tudor Petrescu si de sunet Mihai Dragomir.

M-am bucurat mult cand au auzit ca in sfarsit au reusit sa faca o expozitie, ma bucura ca inca mai exista un interes si pentru arta. Vernisajul a avut deja loc pe 10 iunie, dar inca mai aveti timp pana pe 25 sa vedeti minunatiile de tablouri ale fetelor. Este o expozitie de introspectie, merita sa mergeti sa vedeti o bucatica din sufletul lor minunat reflectat pe panza.

Maine pe 23 pentru ca vin Sanzienele fetele isi vor asuma rolul asta si va astepta sa va surprinda intr-un cadru inedit si cu un joc de lumini si sunet care sa completeze ritualurile si farmecele.

"Cine le vede nu le crede, cine le aude nu le raspunde".

love is....

Salt water

“The cure for anything is salt water - sweat, tears, or the sea”

Despre duminici

Duminicile ar trebui sa fie niste zile dragute, insorite, pline de zambete, linistite. O zi de duminica ar trebui sa fie ca o doamna cocheta sau o dimineta insorita in care te trezesti cu zambetul pe buze si mangaiat de soare. O zi de duminica ar trebui sa fie un albastru colorat cu galben.
Duminicile ar trebui sa fie savurate, ar trebui sa te binedispuna sa te faca sa ai chef de viata, sa te faca sa te bucuri de lucrurile mici si neimportante.
In zilele de duminica ar trebui sa poti spune povesti cu feti frumosi si ursi fericiti.
Si chiar si asa exista cu duminici care sunt la polul opus. Duminici care ar trebui sa fie un gri amestecat cu verde.
Duminici care te fac sa te trezesti invadat de o sumedenie de ganduri, duminici in care sa faci scenarii, duminici in care poate pur si simplu ai petrecut prea mult timp tu cu tine.
Sunt duminici in care te simti folosit, stors, epuizat, fara sens, in plus, aiurea, trist...
Duminicile astea rele poate ar trebui sa aiba un buton de pauza ca atunci cand gandurile devin prea multe sa te poti opri sa sari din gri si sa ajungi intr-un verde crud.
Din fericire duminica mea...a fost plina de povesti si multe lucruri mici si doar oameni dragi!

Just a perfect day...

Absolutely fabulous girls

despre fericire

It's been a brilliant journey of self-awakening. And now you've simply got to ask yourself this: What is happiness to you? zicea o replica din Vanilla Sky

Asa ca am stat eu sa ma gandesc cum mai vede lumea din ziua de azi fericirea, ce ne mai face fericiti pe noi cei care traim intr-o societate de consum unde toate se intampla pe repede inainte.
Pentru unii fericirea se rezuma la mersul la cumparaturi in mall-uri, la orele pierdute aiurea prin magazine pentru ca asa e trendy.
Pentru altii poate se rezuma la faptul ca au mai terminat o saptamana de munca. Poti sa fii fericit si suficent ca ai un program de robotel in care stii dinainte fiecare pas pe care trebuie sa il urmezi, stii ca ai oarecum siguranta zilei de maine pentru ca indeplinesti cu sarguinta si succes norma, pentru ca zambesti frumos, pentru ca esti politically correct pentru ca nu iti deranjezi colegii si pentru ca esti supus.
Poate pentru unii fericirea inseamna sa stii ca muncesti ca un cal niste luni de zile, dar traiesti pentru speranta concediului in insule sau mai stiu eu prin ce locatie in voga.
Pentru altii fericirea inseamna ca stii ca te asteapta cineva acasa sau ca ai casa ta, locusorul tau in care e caldut si la care te poti intoarce oricand, sa stii ca ai o cheie pe care o poti roti si te poti ascunde de lumea de afara, pentru a visa.
Pentru altii poate fericirea inseamna sa ai prieteni dragi, sa ai cu cine sa-ti imparti amarul, sa te asculte cineva la 5 dimineata cand ai probleme existentiale, sa gasesti impreuna cu oameni dragi solutii, sa analizezi problema pana la epuizare, sa stii ca exista oameni care te iubesc, indiferent de cat de exasperant esti.
Pentru altii poate fericirea sta in lucrurile marunte, in micile gesturi neimportante de care majoritatea din noi nici nu cred ca mai tinem cont.
Sa iti spuna cineva buna dimineata asa din senin, sa iti zambeasca cineva pe strada pur si simplu. sa iti aduca cineva un lucru mic si nesemnificativ, doar asa ca sa te vada zambind. Sa iti dea cineva locul in metrou sau autobuz asa fara nici un motiv.
N-o sa uit niciodata o zi petrecuta la parintii unei prietene intr-un sat uitat de lume. Am fost primita de oamenii aia cu atata caldura si iubire cum rar am avut norocul si bucuria. Niste oameni simpli care erau fericiti pentru ca traiau o viata ca acum 100 de ani, fara telefon, televizor, facebook si alte inventii contemporane. Traiau ei cu o vaca pe care o iubeau si o ingrijeau cum rar am vazut.
Asa ca eu ma intreb unde sunt oamenii astia, ce se intampla cu noi?
De ce alegem sa ne pierdem identitatea intr-o societate de consum, de ce nu ne mai bucura sau de ce nu ne mai multumesc lucrurile simple?
Pentru mine fericirea sta in lucrurile mici si in oamenii dragi care ma inconjoara.
Sunt fericita daca pot sa imi vad prietenii, daca pot sa fac ceva frumos si creativ in timpul meu liber, daca pot sa ajut pe oricine cu orice, as fi cea mai fericita daca as putea sa traiesc undeva la mare. Oarecum fericirea se asociaza cu marea cateodata in capul meu.
Sunt fericita cand ma trezesc in unele dimineti mangaiata de soare si imi trimite cineva cate un gand bun.
Sunt fericita ca stiu ca cineva undeva ma iubeste si are grija de mine.
As fi si mai fericita daca as reusi sa imi fac putin ordine in viata si sa-mi dau seama ce as vrea sa ma fac in momentul in care o sa fiu mare :)
Mi-as dori sa am curaj sa ma arunc cu capul inainte sa inchid ochii si sa am certitudinea ca as putea sa fac tot ce imi doresc daca imi doresc indeajuns de mult.
Sa fie atat de simplu, doar sa imi intre o idee in cap si sa fiu in stare o duc la bun sfarsit cu succes pentru ca mi-am dorit cu adevarat lucrul asta.

How to make an omlette

...dor de vama...

...pentru ca dorul de vama ramane mereu acolo si setea e potolita doar cand simti nisipul printre degete.

in cautarea linistii pierdute

Astazi ma simt de parca mi-ar fi luat altcineva locul...o fata trista, care nu mai are incredere in nimic, i-a luat locul fetei zambitoare si energice de ieri...

...poate jumate din atingeri sunt doar imaginate...pana la urma totul e o chestie de perceptie si cum te raportezi la lucrurile din jurul tau....
As vrea sa fug...departe si sa uit...si sa fiu altcineva....sau m-as vrea pe mine inapoi....pe mine inainte ....
E trist sa iti petreci vremea asteptand sa se intample ceva...asteptand sa fie mai bine...asteptand fericirea...
Fericirea ar trebui sa fie in fata noastra...sa ne ia in brate, sa ne inconjoare si noi sa ne bucuram de ea....dar din nefericire noi ne mintim...ne ascundem...nu vorbim...si glumim....

Life in mono: The hours

Life in mono: The hours: "To look life in the face, always, to look life in the face and to know it for what it is. At last to know it, to love it for what it is, a..."

The hours

To look life in the face, always, to look life in the face and to know it for what it is. At last to know it, to love it for what it is, and then, to put it away. Always the years between us, always the years... always the love... always the hours.

A quiet afternoon

Amintiri din epoca de aur

Mi-am adus astazi aminte de verile petrecute la mare in Eforie Nord.

In fiecare an mergeam vara de vara cu bunicii la Eforie la tanti Carolina. O doamna pe care cred ca nu o sa o uit niciodata, avea o casa modesta pe stil vagon in forma de L, o curte mare plina cu leandrii roz, un catel mare si destul de flocos si toalete in curte, in care eu am reusit odata sa raman blocata si din care a trebuit sa sar pe geam.

Mergeam dimineata la ghiol la namoale, treaba care mie imi displacea total, pentru ca nu scapam nici eu de placerea de a fi manjita cu namol din cap pana-n picioare. Imi placea cand intram in apa pentru ca e atat de sarat ghiolul incat te tinea la suprafata apa chiar daca nu stiai sa inoti.

Mai erau si polonezele care veneau si vindeau aur si sampon cu miros de mar.

Cand se termina repriza de ghiol mergeam sa mancam, de obicei fiind mai multe familii in gazda se gatea la comun si mancam imreuna la o mare masa pusa in curte.

Dupamasa mergem in sfarsit la mare, doar eu cu bunicu, aveam tabietul nostru.

Mergeam bineinteles la plaja la Bellona. Bunicu avea si el tabietul lui de plaja de dupamasa, facea mereu un cort pe plaja sub care statea si citea tacticos in timp ce eu ma zbenguiam si faceam nenumarate bai. De multe ori ma mai si pierdea pentru ca plecam lelea pe plaja, dar de fiecare data ma aducea cineva inapoi. Cortul ala consta in patru bete infipte in nisip bine de tot, deasupra carora era legat un cearsaf. Te simteai asa ca-n safari. Bineinteles avea mereu si ceva de mancare la el, in cazul in care ma apuca pe mine foamea.

Plecam pe la ora 7 de pe plaja, ne intorceam la tanti Carolina, mai ciuguleam cate ceva si ne incingeam la tabinet pana spre dimineata.

Cam asa curgea fiecare zi cat timp stateam acolo, ma intorceam bineinteles tuci dupa 2 sau 3 saptamani petrecute la mare.

Erau niste veri frumoase, chiar daca erau petrecute in niste conditii mai mult decat modeste, nu fitele si nenorocirile de astazi.

... mi-e dor de simplitatea aia, de ai mei, de curtea cu leandrii si plaja de la Bellona.

Fragments of freedom

Despre neputinta

M-am trezit in minte cu ce spunea Cioran despre neputinta si anume ca "Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete".
Atunci cand tristetea te copleseste nu mai esti in stare sa te bucuri de ceea ce ai si de oamenii din jurul tau, toate par mai sumbre, toate pisicile sunt negre si nu exista decat ceasuri rele.
Tristetea ne margineste, ne inaspreste, ne face sa plangem, ne face sa paream ca ne ducem la inmormantare in fiecare zi, sterge orice urma de zambet sau voie buna de pe fata.
Atunci cand te intristezi ai vrea sa fugi si sa te ascunzi intr-o gaura de sarpe, sau cel putin eu asa ma simt, nu vreau sa mai vad pe nimeni, sau poate am asa doar oamenii care sunt ca un pansament pentru sufletul meu si care m-au vazut in toata splendoarea si atunci cand am fost cazuta in putul cu melancolie si cand am fost pe culmile extazului si in ei mi-am gasit intotdeauna un refugiu si o alinare, pe ei mi-as dori sa ii am in preajma mea si atunci.
Tristetea pana la urma te face sa fii neputincios, pentru ca iti ciunteste sufletul, te transforma intr-un alt om, um om mic si fara culoare. Tristetea ar trebui sa existe doar in momentele care intr-adevar te schimba ca si om...ar trebui sa existe atunci cand cineva drag sau iubit dispare din viata ta, ar trebui sa existe cand te uiti la cata neputinta exista in jurul nostru, sau nu stiu daca e neaparat neputinta sau indiferenta. Te simti neputincios si trist atunci cand stii ca s-ar putea schimba atatea lucruri daca ne-am responsabiliza fiecare mai mult si am incerca sa mai facem din cand in cand, nu spun in fiecare zi pentru ca asta e deja spre utopie, ceva pentru cei din jurul nostru, ceva pentru cei pe care viata i-a dus intr-un loc mai trist, cei care sunt cu adevarat singuri pe lume si care au nevoie de caldura si afectiunea noastra.
Neputinta si tristetea la fel ca si iubirea tin pana la urma de deschiderea fiecaruia catre oamenii si lucrurile care ne inconjoara. Daca incerci sa fii deschis si sa nu mai privesti totul cu scepticism, poate exista o sansa sa intalnesti si oameni frumosi, exista o sansa sa mai iesi din monotonia cotidiana si sa descoperi ca viata pana la urma e frumoasa....
Poate pare aberant ce zic, dar viata e asa cum ne-o facem fiecare intr-o mare masura, normal ca mereu o sa apara lucruri care par sa nu fie dependente de alegerile noastre, dar pe care cred ca ca le putem influenta.
Iubirea daca am lasa-o sa ne copleseasca si sa acapareze tristetea care ne conduce, am deveni oameni mai frumosi si asta cred ca s-ar vedea clar pe fetele noastre. Fiecare in egoismul lui isi doreste sa fie iubit si pana la urma cred ca fiecare si-ar dori sa fie capabil sa daruiesca iubire asa cum poate si cum intelege fiecare iubirea. Daca n-am fi capabili de iubire cred ca am deveni niste umbre doar, pentru ca n-ar mai avea sens sa te mai trezesti dimineata, sau eu cel putin asa vad viata...
Cu ajutorul iubirii putem sa evadam din propria tristete...asta daca suntem capabili sa ne deschidem sufletul si sa incercam sa dam o sansa oamenilor din fata noastra, sa nu mai etichetam tot dupa cum suntem obisnuiti, sa pornim pur si simplu de la prezultia de nevinovatie...nu fac nici eu asta de multe ori, dar mi-as dori sa fiu in stare sa o fac...mi-as dori sa pot sa controlez tristetea care ma copleseste cateodata, mi-as dori sa reusesc sa ma bucur de viata si de oamenii din jurul meu mai mult decat o fac, mi-as dori sa nu mai vait de absolut nimic, pentru ca pana la urma pana acum am reusit sa imi fac un rost cat de cat si sa am parte si de multe lucruri bune si frumoase.
Fac si eu aceleasi greseli pe care le facem cu totii, ma consum pentru lucruri mici care nu ar trebui sa aiba nici o relevanta...cand ar trebui sa vad ceea ce am, ceea ce ma face fericita si sa arunc tistetea si incrancenarea undeva departe.

two suns in the sunset

in my rear view mirror the sun is going down
sinking behind bridges in the road
and i think of all the good things
that we have left undone
and i suffer premonitions
confirm suspicions
of the holocaust to come
the rusty wire that holds the cork
that keeps the anger in
gives way
and suddenly it's day again
the sun is in the east
even though the day is done
two suns in the sunset

Lazy afternoon

Mi-e dor de zilele pierdute la MTR, mi-e dor de povestile de la cafelele care durau cate 5 ore, mi-e dor de mare, mi-e dor de soare, mi-e dor de liniste.

Diminetile si cafeaua

Cafeua ar trebui ridicata la loc de cinste...cel putin asa gandesc eu care sunt aproape dependenta de ea...sau de fapt nu stiu daca e neaparat vorba de dependenta de cofeina cat despre dependenta de momentele alea de liniste, dimineata, cand esti semi buimac si simti mirosul ala de cafea la ibric proaspata....
Lumea pare altfel daca ai timp de o dimineata in care sa-ti poti bea cafeaua acasa, sau pe vre-un colt de strada insorit.
Ar trebui sa fie o regula ...inainte de birou fiecare din noi ar trebui sa aiba timp de o cafea, bauta cu cine-i pofteste inima.
La cafea ai timp sa te dezmeticesti, ar trebui sa poti fuma linistit vreo 2-3 tigari, sa iei o gura de croissant si sa vezi ce se mai intampla in jurul tau.
Cafeaua e o scuza ca sa te mai relaxezi, sa mai afli ultimele barfe, sa-ti mai versi amarul, sa mai stai doar tu cu gandurile tale, sa mai privesti lumea....
Weekendul asta am avut parte de un festin...n-a fost cafea, a fost ness, cel mai bun ness pe care l-am baut vreodata. Era atat de bine frecat de statea lingurita tapana in el si avea o spuma de ziceai ca-i albus frecat vreo jumatate de ora. As fi baut 5 unul dupa altul..m-am stavilit si-am baut doar doua...

Eoliana

Mai complicat...mai gri

Dragostea, cum scria recent Jonathan Franzen, nu e reflexul superficial al like-urilor date fără discriminare lucrurilor călduţe şi cu o profunzime îndoielnică. E un sentiment mai complicat, mai gri, care conţine la fel de multă durere câtă bucurie. 

 

 

I believe in....

I believe in kissing, kissing a lot. I believe in being strong when everything seems to be going wrong. I believe that happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day and I believe in miracles ~ Audrey Hepburn.

Diana loves lomo